Azi moare Cumsecadenia. Moare incet, uitata de lume, moare fara ca cineva dintre oameni crestineste sa -i aprinda o luminare la crestet. Moare Cumsecadenia. A doborit-o nu bolile incurabile- avea o imunitate de invidiat la virusi, nu virsta inaintata- a trecut prin secole purtata de stramosii nostri in razboaie si diferite cataclisme , pastrindu-si fata nebrazdata de ridurile urii si umilintei.
A iubit-o multa lume. Multi au preferat sa-si dea viata in numele ei. Pentru ea mamele isi cresteau pruncii, facind-ui barbati aparatori ai casei si neamului.
Azi moare Cumsecadenia si nimeni nu observa. Aflata in agonia mortii ea nu mai poate fi straja dezechilibrului uman. Nu se va duce o ancheta, desi in Cancelaria Cereasca vom fi marcati pentru omor.
Zi de zi , cu paranjaua aruncata pe inimi omenesti, incercam sa ne prezentam eroi, aparatori de idealuri, de tara, de neam...
Nu ne mai permitem demult o discutie cu Cumsecadenia, considerind-o ramolita, depasita. Sarmana Cumsecadenie nu a adus niciodata bogatie in bani , in putere, in dorinta de a te simti in virful piramidei.
Modesta si cuminte ea a slujit totdeauna celor ce au stiut sa munceasca fara superficialitate, fara onoruri, fara retribuiri considerabile.
Ne avintam in dezmat, acceptam alaturi minciuna, onoram falsul si violenta, ferind Cumsecadenia din locul de onoare, in care a fost tronata pe milenii de insasi Dumnezeu.
In locul valorilor sfinte , imbracata in false haine, este minciuna, carei ii dam de fiecare data noi si noi vestimentatii promovind-o ca dorinta de libertate, de adevar, de promovarea unei doctrine politice...
Moare Cumsecadenia. S-ar cuveni sa-i aducem buchete de flori cu miresmele cimpiilor, s-ar cuveni sa presuram drumul cu frunzele codrilor, s-ar cuveni sa -i potolim pentru ultima data setea din inzvorul ce nu seaca secole...
Dar nimeni nu mai este alaturi si florile sunt duse de vintul napraznic.
Комментариев нет:
Отправить комментарий